Andrei Mureanu — Deșteaptă-te române

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani! Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian! Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii! Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine Româna naţiune, ai voştri strănepoţi Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine "Viaţă-n libertate ori moarte! " strigă toţi Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi! Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi! O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare În astfel de pericol s-ar face vânzători! De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă Oricare s-ar retrage din gloriosul loc Când patria sau mama, cu inimă duioasă Va cere ca să trecem prin sabie şi foc! N-ajunse iataganul barbarei semilune A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim! N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ; Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm! Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri! Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri! Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!